Interfata de utilizare a programului

Lansarea în execuţie a programului AutoCAD conduce la afişarea ferestrei de dialog Create New Drawing, prezentată în figura 1.1, care conţine opţiuni de setare a mediului de lucru. Astfel, opţiunile de început a desenării în AutoCAD sunt:

–Open a Drawing: permite încărcarea în vederea editării sau imprimării a unui desen deja salvat pe un mediu de stocare optic sau magnetic;

–Start from Scratch: permite începerea de la zero a unui nou desen, bazat pe setările implicite, în sistemul metric sau anglo-saxon;

–Use a Template: permite începerea unui nou desen pornind de la un şablon (template) deja existent. Acelaşi şablon poate sta la baza mai multor desene diferite;

–Use a Wizard: permite stabilirea avansată a caracteristicilor mediului de lucru pentru noul desen, astfel: formatul şi precizia de afişare a unităţilor de măsură pentru lungimi şi unghiuri, modul de măsurare a unghiurilor (în sens trigonometric sau invers trigonometric) şi dimensiunea spaţiului de lucru. Desigur, aceste caracteristici pot fi modificate şi cu ajutorul unor comenzi specifice.

Fig. 1.1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD

Cea mai mare suprafaţă a interfeţei este reprezentată de zona de desenare, aşa cum se observă în figura 1.2.

Zona de desenare reprezintă spaţiul aflat la dispoziţia utilizatorului, iar dimensiunile sale pot fi modificate. De asemenea, în această zonă se observă un simbol grafic care reprezintă axele sistemului de coordonate şi un sistem rectangular, numit “colimator” care stabileşte poziţia curentă a cursorului de desenare în cadrul spaţiului de lucru.

Sub zona de desenare se află zona de introducere de la tastatură a comenzilor programului, cu rol foarte important în decursul utilizării acestuia. Această zonă afişează în mod implicit trei linii de text.

Linia de jos, numită “linie de comandă”, are rolul de a permite utilizatorului introducerea comenzilor specifice programului AutoCAD.

Fig. 1.2. Interfaţa programului AutoCAD

De asemenea, tot în această zonă utilizatorul primeşte în permanenţă mesaje şi diverse informaţii generate de AutoCAD, legate de comanda activă la un moment dat. Astfel, programul cere ca utilizatorul să stabilească anumite opţiuni ale comenzii curente, să introducă diverse valori necesare în procesul de desenare etc.

Prin apăsarea tastei F2, utilizatorul poate accesa o fereastră de text extinsă care conţine istoria comenzilor din sesiunea curentă de lucru, în aproximativ 400 de linii de text, aşa cum se observă în figura 1.3.

Fig. 1.3. Fereastra de text care conţine istoria comenzilor utilizate

În partea cea mai de jos a interfeţei se găseşte zona de stare în care sunt afişate informaţii asupra stării sistemului: coordonatele punctului curent, modurile ajutătoare de lucru (SNAP, GRID, ORTHO etc.), spaţiul model sau hârtie (Model Space, Paper Space) etc.

În partea superioară a interfeţei se află linia de titlu, care conţine numele desenului curent, zona meniurilor desfăşurabile cu comenzile programului, bara de comenzi standard cu butoane pentru cele mai frecvent utilizate comenzi AutoCAD şi Windows (UNDO, REDO, ZOOM, PAN, OPEN, SAVE, PLOT, COPY, PASTE etc.) şi linia de afişare şi modificare rapidă a proprietăţilor obiectelor desenate (strat – layer, tip de linie, culoare utilizată etc.).

Majoritatea comenzilor şi opţiunilor programului AutoCAD se găsesc în meniurile desfăşurabile aflate în bara de meniuri din partea superioară a interfeţei. O scurtă descriere a fiecărui meniu este dată în continuare:

-meniul File conţine comenzile necesare lucrului cu fişierele (începerea unui desen nou, salvarea, deschiderea şi exportul desenului curent), setarea paginii pentru imprimare, alegerea dispozitivului extern de imprimare a desenului, stabilirea proprietăţilor acestuia etc.;

-meniul Edit conţine comenzile necesare operaţiilor de editare a desenului curent: copiere, lipire, revenire la o stare anterioară etc.;

-meniul View conţine comenzile de stabilire a parametrilor vederii afişate: regenerarea desenului, modificarea punctului de vedere asupra acestuia, împărţirea zonei de desenare în două sau mai multe porturi de vedere, alegerea porturilor de vedere potrivite pentru obiectele bidimensionale şi tridimensionale etc.;

-meniul Insert conţine comenzile necesare adăugării în spaţiul de lucru a blocurilor, a imaginilor, a fişierelor externe în diverse formate etc.;

-meniul Format conţine comenzile care permit stabilirea limitelor de desenare, a unităţilor de măsură, a stilului de text, a stilului de cotare etc.;

-meniul Tools conţine comenzi care oferă informaţii despre obiectele desenate, permit încărcarea şi rularea programelor AutoLISP, personalizarea meniurilor etc.;

-meniul Draw conţine comenzile necesare desenării obiectelor bidimensionale şi tridimensionale (linii, cercuri, arce, text, suprafeţe, solide), creării regiunilor, haşurilor etc.;

-meniul Dimension permite stabilirea stilului de cotare şi aplicarea diferitelor tipuri de cote;

-meniul Modify conţine comenzi de modificare a unor entităţi (ştergere, întrerupere, extindere, deplasare, rotire, operaţii booleane etc.);

-meniul Express conţine o serie de comenzi pentru îmbunătăţirea lucrului în mediul AutoCAD (diferite funcţii extinse incluzând: managementul fişierelor, trasarea, selectarea, dimensionarea şi modificarea entităţilor etc.).

-meniul Window serveşte la dispunerea convenabilă a planşelor deschise de utilizator.

În partea din stânga a interfeţei se găsesc barele cu instrumentele de desenare, de modificare, de cotare etc., organizate pe categorii. Cu ajutorul acestor bare de instrumente, utilizatorul accesează într-un mod foarte simplu şi intuitiv comanda care îi este necesară. Barele de instrumente pot fi repoziţionate de către utilizator în cadrul interfeţei.

Programul AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului numeroase instrumente de învăţare. Acestea includ asistenţă permanentă extensivă (online help) şi tutoriale. Astfel, toate informaţiile referitoare la sintaxa comenzilor, la variabilele de sistem şi la modurile de a realiza un desen se află în meniul Help, apelabil din interfaţa programului sau prin apăsarea tastei F1.

Utilizatorul are posibilitatea de a-şi personaliza programul AutoCAD prin utilizarea opţiunii Options din meniul Tool. Astfel, se pot schimba numeroase aspecte ale interfeţei programului, corespunzător preferinţelor personale (fondul de lucru din zona de desenare, mărimea cursorului, tipul fişierului folosit pentru salvare, dispozitivul extern de imprimare a desenului, unităţile de măsură în care se lucrează, precizia de desenare, activarea salvării automate etc.).

Introducerea şi utilizarea comenzilor programului AutoCAD

Introducerea unei comenzi către programul AutoCAD se poate face în trei moduri distincte, astfel: prin tastarea comenzii în linia de comandă, prin alegerea comenzii din meniul corespunzător tipului de comandă sau prin selectarea cu ajutorul mouse-ului a unei pictograme din barele de instrumente prezente în interfaţă.

Tastarea comenzii în linia de comandă este metoda cea mai directă de transmitere a acesteia către program, dar presupune cunoaşterea sintaxei comenzilor AutoCAD. Introducerea comenzii se încheie cu apăsarea tastelor Enter sau Space, moment în care programul verifică corectitudinea sintaxei comenzii şi, dacă este corectă, dispune lansarea acesteia în execuţie. În caz contrar, este afişat un mesaj de eroare, utilizatorul fiind invitat să apeleze fişierele cu documentaţie (help) ale programului pentru a găsi sintaxa corectă.

Odată o comandă încheiată, programul revine la prompterul Command:, în aşteptarea unei noi comenzi. Repetarea ultimei comenzi se realizează prin apăsarea în prompterul Command: a tastelor Enter sau Space, fără a mai fi necesară tastarea explicită a comenzii. Anularea unei comenzi este posibilă în orice moment, prin apăsarea tastei Esc.

Fig. 1.4. Accesarea comenzii ARC din meniul Draw

Fig. 1.5. Accesarea comenzii ARC din bara de instrumente

Alegerea unei comenzi din meniul corespunzător clasei de comenzi respective este indicată, cu precădere, utilizatorilor începători, fiind o metodă de introducere a comenzilor cu cel mai ridicat grad de siguranţă.

Selectarea unui meniu prezent în interfaţa programului conduce la desfăşurarea în cascadă a unor submeniuri care conţin comenzile principale şi eventualele subcomenzi ale acestora.

În figurile 1.4 şi 1.5 se observă modul de accesare a comenzii ARC şi a diferitelor opţiuni ale acesteia din meniul Draw, respectiv din bara de instrumente Draw. Deşi este mai rapidă, selectarea unei comenzi dintr-o bară de instrumente nu permite întotdeauna accesul utilizatorului la toate opţiunile comenzii respective.

În general, barele de instrumente au proprietatea de a fi flotante şi pot fi repoziţionate de către utilizator în interfaţa programului. Afişarea barelor de instrumente este controlată de opţiunea Toolbars aflată în meniul View, accesarea acestei opţiuni conducând la apariţia ferestrei de dialog din figura 1.5, în care utilizatorul bifează acele bare de instrumente care îi sunt necesare în timpul desenării, pentru a fi permanent poziţionate în interfaţă.

Fig. 1.5. Activarea barelor de instrumente

Majoritatea comenzilor conţin subcomenzi şi/sau opţiuni referitoare la modul de definire a acţiunii ce urmează a avea loc în urma utilizării unei comenzi. În cazul tastării unei comenzi în linia de comandă, programul AutoCAD solicită printr-un prompter introducerea unor valori, alegerea uneia dintre opţiunile de utilizare ale comenzii sau orice alte date suplimentare necesare executării acesteia.

Opţiunea implicită în linia de comandă este cea inclusă între paranteze unghiulare. Pentru a alege această opţiune implicită este necesară doar apăsarea tastei Enter. Pentru a alege orice altă opţiune disponibilă în linia de comandă, utilizatorul trebuie să introducă litera sau literele scrise cu caractere mari (majuscule) în numele opţiunii.

Utilizatorii avansaţi care sunt deja familiarizaţi cu comenzile programului au posibilitatea de a introduce în linia de comandă numai o abreviere a acestora. Astfel, abrevierile sunt compuse din una, două sau trei litere, o listă completă a acestora fiind disponibilă în meniul Help.

Unele dintre comenzile programului AutoCAD pot fi utilizate în mod transparent. Majoritatea acestor comenzi sunt de afişare, cum ar fi, spre exemplu, comanda ZOOM, dar şi comenzi care permit modificarea setărilor sistemului de lucru, spre exemplu, comanda SNAP. Utilizarea transparentă a unei comenzi reprezintă introducerea acesteia în linia de comandă în timpul executării unei alte comenzi. Totuşi, utilizatorul nu poate executa comenzi transparente pentru a crea obiect noi, încheia sesiuni de desenare sau executa regenerări ale obiectelor desenate.

În plus, modificările realizate în ferestrele de dialog deschise în mod transparent nu au efect până când nu se încheie comanda întreruptă. De asemenea, resetarea transparentă a unei variabile de sistem nu are efect până la încheierea comenzii curente şi începerea uneia noi.

Pentru a fi recunoscută drept transparentă de către program, comanda trebuie să fie precedată de caracterul apostrof “ ‘ “, astfel: ‘zoom, ‘pan, ‘snap etc. De asemenea, comenzile transparente pot fi alese prin selectarea lor din meniurile desfăşurabile vertical sau prin alegerea pictogramei corespunzătoare aflat pe bara de instrumente. Spre a fi mai uşor de recunoscut, o paranteză unghiulară dublă “ >> ” precede prompterul comenzii transparente. Evident, după executarea unei comenzi transparente, se reia comanda precedentă.

Alături de comenzile care se execută numai în linia de comandă, programul AutoCAD conţine şi unele comenzi care, la utilizare, se prezintă sub forma unei ferestre de dialog, pentru a veni în sprijinul utilizatorului, simplificând alegerea opţiunilor. Spre exemplu, executarea comenzii OPEN conduce la deschiderea unei ferestre de dialog prevăzută cu casete derulante, pentru listarea conţinutului, butoane de comandă şi de validare etc. Dintre comenzile care prezintă o fereastră de dialog în momentul rulării, mai pot fi amintite: LOAD, TOLERANCE, OSNAP, UNITS etc.

În cazul în care în urma aplicării unui grup de comenzi utilizatorul nu obţine rezultatul dorit, se poate utiliza comanda UNDO care readuce desenul la o stare anterioară, în funcţie de numărul de paşi selectaţi. Acest număr de paşi este egal chiar cu numărul comenzilor anulate. Ca opus al comenzii UNDO se foloseşte comanda REDO care restabileşte starea desenului.

Pentru a simplifica accesarea unor comenzi, programul AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului un număr de taste-funcţii, apăsarea acestora având efect imediat, indiferent de comanda activă în momentul respectiv. Următorul tabel (Tab. 1.1) indică rolul fiecărei taste-funcţie, oferind o descriere a utilizării sale în AutoCAD:

Tabel 1.1